Incredibilul caz al femeii înghețate care a revenit la viață. ”Avea corpul mai tare decât scândura”, misterul neobișnuitei supraviețuiri

De peste patru decenii face furori incredibilul caz al femeii înghețate care a revenit la viață. Ea a zăcut afară, timp de 6 ore, la o temperatură de minus 22 de grade, dar a reușit să trăiască după intervenția prietenului său, care a dus-o la spital. Există, totuși, câteva explicații pentru miraculoasa supraviețuire, deși nu-s pe deplin clare nici acum.

La ce temperatură a zăcut fata de 19 ani

Povestea femeii înghețate a început într-o dimineață de iarnă, în Minnesota, în 1980, când un bărbat pe nume Wally Nelson a dat peste trupul prietenei sale, întins în zăpadă la doar câțiva metri de ușa lui.

Mașina lui Jean Hilliard, în vârstă de 19 ani, se blocase în timp ce se întorcea de la casa părinților ei, după o noapte petrecută acolo. Îmbrăcată cu o haină de iarnă, mănuși și cizme de cowboy, ea a pornit în toiul nopții, la minus 30 de grade Celsius, pentru a cere ajutorul.

Citește și: Primul om criogenat din istorie. Oamenii de știință așteaptă momentul pentru a-l readuce la viață

La un moment dat, s-a împiedicat și și-a pierdut cunoștința. Timp de șase ore, corpul lui Hilliard a rămas întins în frig, în timp ce temperatura ”urcase” până la minus 22 de grade Celsius, până a ajuns – conform mai multor relatări – „înghețat bocnă”.

„Am prins-o de guler și am tras-o pe veranda casei”, avea să relateze Nelson, ani mai târziu, într-un interviu la Minnesota Public Radio.

„Am crezut că e moartă. Avea corpul mai tare decât o scândură, dar am văzut câteva bule ieșind din nas”, a adăugat bărbatul.

Incredibilul caz al femeii înghețate care a revenit la viață

Dacă nu ar fi fost răspunsul prompt al lui Nelson, Hilliard ar fi putut deveni unul dintre miile de decese atribuite hipotermiei în fiecare an. În schimb, povestea ei a devenit o parte din tradiția medicală și o curiozitate științifică.

Poveștile despre oameni care au supraviețuit temperaturilor înghețate sunt suficient de neobișnuite pentru a fi demne de a deveni știri, dar nici nu sunt chiar atât de rare. De fapt, medicii specialiști în climă rece au o vorbă: „Nimeni nu este mort, până nu este încălzit și mort”.

Citește și: Bogații vor să își înghețe creierul ca să trăiască veșnic

Conștientizarea că hipotermia extremă nu înseamnă neapărat sfârșitul unei vieți a devenit baza unei terapii în sine. În condiții controlate, scăderea temperaturii corpului poate diminua metabolismul și reduce foamea nesățioasă a organismului de oxigen.

În medii medicale – sau în rare ocazii și în altă parte, – un corp răcit poate pune frână întregului proces de moarte suficient de mult timp pentru a face față unui puls scăzut, cel puțin pentru o perioadă. Acolo unde cazul lui Hilliard iese într-adevăr în evidență este natura extremă a stării ei de hipotermie.

Cum arăta trupul ei

Să uităm de faptul că temperatura corpului femeii era de doar 27 de grade Celsius, cu 10 grade sub cea standard a unui om sănătos. Hilliard era – aparent – ​​înghețată. Fața ei era cenușie, ochii sticloși, iar pielea ei era prea tare pentru a fi perforată de un ac hipodermic.

În cuvintele lui George Sather, medicul care a tratat-o, „Corpul era rece, complet înghețat, exact ca o bucată de carne scoasă dintr-un congelator”. Cu toate acestea, în doar câteva ore, după ce a fost încălzit, corpul lui Hilliard a revenit la viață. Ea a început rapid să vorbească și a fost externată la scurt timp.

Pentru prietenii și familia din comunitatea ei, totul salvarea sa s-a datorat puterii rugăciunii. Dar unde stă biologia în această chestiune?

Citește și: Cum te ajută mușchii tăi să nu mori de frig: explicația oamenilor de știință

Spre deosebire de multe elemente, apa ocupă un volum mai mare atunci când se află în stare solidă. Această expansiune nu ajută deloc corpul uman să rămână intact.

Chiar și câteva cristale de gheață rătăcite care înfloresc în locul greșit pot străpunge membranele celulare cu cioburile lor asemănătoare acelor, reducând extremitățile la pete înnegrite de piele și mușchi morți – sau ceea ce cunoaștem în mod obișnuit ca degerături.

Cum s-ar putea explica supraviețuirea femeii înghețate

Diverse animale au dezvoltat niște adaptări ingenioase pentru a face față pericolelor cristalelor de gheață ascuțite, în condiții de subîngheț. De exemplu, peștii de adâncime cunoscuți sub denumirea de pești de gheață cu aripioare negre din Antarctica produc glicoproteine, ​un fel de antigel natural.

Broasca de lemn transformă conținutul celulelor sale într-un sirop, inundându-și corpul cu glucoză, rezistând astfel la îngheț și la deshidratare. În afara celulelor lor, apa este liberă să se transforme într-un solid, învelind țesuturile în gheață și făcând broaștele să pară la fel de înghețate și de solide precum cuburile de gheață.

Totuși, în cazul femeii înghețate, este greu de spus cu siguranță cum a rezistat corpul acesteia. Era ceva unic în chimia corpului ei? Sau în structura țesuturilor? Poate că da.

Însă o întrebare mult mai importantă importantă este ce înseamnă exact „înghețat” în acest caz. Deși scăzută, temperatura corpului lui Hilliard era încă mult peste punctul de îngheț.

Faptul că trupul lui Hilliard se simțea ca fiind rigid este un semn comun de hipotermie severă, deoarece rigiditatea musculară crește într-o asemenea măsură încât poate să semene chiar cu „rigor mortis”, rigiditatea care apare la un cadavru.

Citește și: Misterul femeii criogenizate care a revenit la viață: câte ore a stat aceasta înghețată

De asemenea, faptul că suprafața corpului ei era rece și albă, și chiar și ochii ei păreau sticloși și „solizi”, ar putea fi, de asemenea, mai puțin surprinzător. Corpul închide canalele către vasele de sânge de sub piele pentru a menține organele în funcțiune, până la punctul în care corpul va arăta cenușiu și va rămâne remarcabil de rece la atingere.

Fără a fi în posesia tuturor amănuntelor, nu se poate decât presupune că, în cazul femeii înghețate, a fost vorba de o stare, totuși, insuficient de „congelată” ori de caracteristici unice ale organismului acesteia. Sau, pur și simplu, Hilliard a fost extrem de norocoasă.

Dar cu cât aflăm mai multe despre lucrurile uimitoare pe care le poate realiza corpul uman, cu atât vom putea să ne bazăm mai puțin pe noroc, în salvarea vieții oamenilor în cazuri similare, și mai mult pe cunoștințele dobândite despre asemenea situații-limită și răspunsul organismului la ele.